PERCEPŢIE ŞI AUTOPERCEPŢIE SOCIALĂ ÎN CONTEXT MULTICULTURAL BUCOVINEAN – PREMISE PENTRU O EDUCAŢIE INTERCULTURALĂ

 

 

 

Doina Văduva

 

 

 

 

Problema cercetată – cadru teoretic. Identitatea este definită ca acea parte a conceptului despre sine derivată din conştiinţa apartenenţei la unul sau mai multe grupuri sau categorii sociale (Tajfel, 1978, 1981).

Conotaţia pozitivă sau negativă a apartenenţei la un grup este legată de comparaţia socială: simpla nevoie a unei evaluări pozitive de sine înseamnă nevoia de a aparţine unor grupuri evaluate pozitiv în raport cu alte grupuri. Identitatea e astfel definită ca un concept ce are în vedere atât conştiinţa individuală cât şi experienţa so-cială a persoanei, integrând-o într-un context psihosocial.

Confruntarea individului cu o situaţie pluricultu-rală impune o resemnificare şi elaborarea de strategii care să rezolve confuzia implicată de codurile de referinţă diferite. Aceste situaţii, având drept caracteristică esenţi-ală relaţia simbolică identitate-alteritate, pun deseori în balanţa comparării sociale grupuri considerate a fi inegale din punct de vedere al unui criteriu perceput ca important la acel moment (relaţiile minoritate-majoritate, situaţiile de emigrare economică sau de integrare într-un cadru geopolitic mai larg ce presupune întrunirea anu-mitor condiţii – integrarea europeană – privite prin prisma criteriului putere, bunăstare sau dezvoltare socio-economică).

Percepţia mediului de social se realizează într-o manieră comparativă, astfel încât, la nivel identitar, apartenenţa la grupuri non-apreciate sau mai puţin apre-ciate provoacă suferinţă. În general, oamenii tind să modifice situaţia existentă şi să obţină o imagine de sine pozitivă astfel încât recurg la strategii de acţiune care vizează fie nivelul individual, fie cel grupal.(Tajfel, 1981, Bourhis, 1997).

Direcţionarea spre unul sau altul dintre niveluri depinde de percepţia situaţiei generale şi în special a raportului dintre cele două grupuri.

Astfel, în cazul în care raportul este perceput ca fiind legitim, sunt adoptate strategii de tip individual (mobilitatea socială – prin deplasarea individului spre grupul valorizat – sau comparaţia interpersonală din interiorul grupului).

În cazul în care raportul este considerat ca ilegitim, strategiile abordate sunt cele de tip grupal, vizând fie creativitatea socială ( redimensionarea comparaţiei pe criterii care avantajează grupul de apartenenţă), fie redefinirea atributelor grupului (atribute negative care sunt considerate pozitive) şi competiţia socială (Turner şi Brown, 1978, Caddick, 1982, Brown şi Ross, 1982, Ellemers, van Knippenberg şi Wilke, 1990, Bourhis, 1994).

O altă variabilă care intervine în delimitarea strategiilor identitare o constituie percepţia permeabili-tăţii sau nonpermeabilităţii grupului de apartenenţă, astfel încât percepţia permeabilităţii frontierelor conduce spre strategii individuale, în timp ce impermeabilitatea frontierelor conduce spre abordarea de strategii de grup. (Ellemers, Wilke şi van Knippenberg, 1993).

Premisa de la care pleacă elaborările teoretice propuse de teoria identităţii sociale este acea conform căreia realitatea socială şi, implicit, cea culturală sunt percepţie. Adăugând acestor explicaţii a proceselor de dinamică identitară conceptul de atribuire, Taylor şi McKirnan (1984) presupun că toate raporturile intergrupuri traversează aceleaşi stadii evolutive definite de “teoria celor cinci stadii” ce poate fi sintetizată astfel:

 

Stadiul	Percepţia frontierelor	Nivel de acţiune	Strategia identitară
I	impermeabile	Individual intragrupal	Comparaţii interindividuale
II	permeabile	Individual intragrupal	Ideologia individualistă (condiţia fiecărui individ este determinată de capacităţile sale)
III	permeabile	Individual extragrupal	Strategii de mobilitate socială ascendentă (cu succes autoatribuit şi eşec heteroatribuit la nivel categorial)
IV	impermeabile	intergrupal	Strategii de creativitate socială
V	impermeabile	intergrupal	Competiţia intergrupuri

 

Tabel 1. Sintetizarea teoriei celor cinci stadii

            Teoriile fondate pe perspectiva intergrupuri surprind esenţa cognitivă a relaţiilor interumane, subli-niind posibilele căi de articulare a individualului şi socia-lului la nivelul strategilor identitare. Realitatea socială este astfel pusă între paranteze, obiectivul fiind convertit în subiectiv prin percepţie.

            Accentuând acest proces de sondare a subiec-tivului, întrebarea asupra strategiilor identitare se poate deplasa dinspre dinamica relaţiilor sociale către trăirea acestora de către actorii relaţiei. Se trece astfel de la o perspectivă perceptuală asupra identităţii la o perspectivă de tip reprezentaţional.

            Dacă realitatea socială este percepţie pentru promotorii teoriei identităţii sociale, ea este reprezentare pentru adepţii ego-ecologiei. Pentru aceştia din urmă identitatea este mediatorul care vizează înţelegerea şi încorporarea diferită a realităţii.

            Realitatea nu este una obiectivă, nici una percepu-tă, ci una trăită, personalizată. Pentru aceşti autori grupul social (şi, implicit, identificarea cu acesta) nu există decât la nivelul reprezentării actorilor sociali iar interacţiunile sociale sunt structurate la nivelul reprezentărilor lor subiective.

 

            Identitatea este o realitate individuală, impregnată de semnificaţii personale.(M. Zavalloni, 1994).

Identitatea se construieşte permanent plecând de la dinamica relaţiilor Eu-Alter, atât la nivel individual, cât şi la nivel grupal. Se pot delimita, pornind de la această menţiune, două dimensiuni ale interacţiunii identitare cu mediul: dimensiunea obiectivă, care vizează deplasarea suporturilor identitare privilegiate în situaţia în care contextul se modifică, şi dimensiunea subiectivă, care se referă la imaginea, viziunea pe care subiecţii o au despre ei înşişi sau despre grupul căruia aparţin. La acest nivel este implicată relaţia identitate - alteritate, prin reprezentarea a ceea ce este comun sau a ceea ce diferen-ţiază indivizii sau unele grupuri de altele. Identitatea se construieşte prin “reacţie” pentru a se distanţa de imagine a pe care celălalt o are despre sine sau pentru a i se conforma (Camilleri, 1994, apud M. Rey, 1999).

 

ALTER întreţine cu SINELE relaţii simbolice de identificare sau de diferenţiere pozitivă sau negativă. Aceste relaţii şi reacţii simbolice constituie în fapt anticipări ale comportamentelor cerute de mediul exterior. Astfel încât un individ judecă şi se comportă cu persoanele pe care le întâlneşte reproducând relaţiile imaginare pe care la întreţine cu ALTER la nivel simbolic.

Comportamentul extern este o prelungire a reprezentărilor şi atitudinilor existente în plan mental, ca expresie a identităţii psihosociale a fiecărui individ.(M. Zavalloni, 1984). Comportamentul discriminatoriu al unui individ are la bază o reprezentare a lui ALTER axată pe un egomorfism polarizat: pozitiv pentru Sine şi negativ pentru Alter.

Pe ansamblu, cadrul reprezentaţional al unei persoane se constituie prin intersectarea “axei identitate” (sine – altul) cu “axa afectivitate” (pozitiv – negativ). Pentru a evidenţia acest fapt, M. Zavalloni, plecând de la o perspectivă reprezentaţională asupra identităţii, distinge patru cadrane: polul pozitiv al Eului şi polul pozitiv al lui Alter, polul negativ al Eului şi polul negativ al lui Alter:    

 

 

 

 

 

 

              

            Axa afectivitate

                             Bine (+)

         Polul  Eu pozitiv    Polul Alter pozitiv

 

Sine                                                                          Alter

 

          Polul Eu negativ   Polul Alter negativ                           

 

                           Axa identitate     

                                  Rău (-)

 

 

Fig. I  Spaţiul elementar al identităţii sociale (după M. Zavalloni, 1984, p.73)

                 

Conform acestui cadru teoretic, realitatea socială este o realitate reprezentată, rezultatul mecanismelor cog-nitive şi afective care prelucrează informaţiile. Percepţia socială devine astfel un proces de construcţie a lumii sociale, construcţie care dirijează comportamentul indi-vizilor şi determină evoluţia grupurilor şi indivizilor.

Pornind de la acest cadru teoretic am realizat un demers empiric de cercetare care şi-a propus să surprindă la nivel descriptiv cadrul general de construcţie a realităţii sociale în context multicultural.

 

Obiectivele cercetării

 

Scopul investigaţiei constă în relevarea modurilor specifice de structurare a percepţiei şi autopercepţiei sociale pentru grupurile minoritare care convieţuiesc în Bucovina.

 

Întrucât contextul multicultural oferă un bogat cadru comparativ, un prim obiectiv al investigaţiei a vizat surprinderea autopercepţiei sociale prin raportare la celălalt ca diferit (polul Alter) şi similar (identificarea aspectelor considerate comune şi diferenţiatoare ale etniei faţă de populaţia majoritară).

Un al doilea obiectiv al investigaţiei a utilizat acelaşi cadru comparativ implicit pentru a identifica polul pozitiv şi polul negativ al identităţii etnice (identificarea acelor aspecte ale autopercepţiei sociale considerate valoroase sau negative), specificate la nivel teoretic de M. Zavalloni.

Al treilea obiectiv al investigaţiei l-a constituit sondarea modului de reprezentare a evoluţiei viitoare a etniei, pornind de la traseele evolutive specificate de teoria celor cinci stadii propusă de Taylor şi McKirnan.

Metodologie

 

Investigaţia realizată a utilizat metoda anchetei pe bază de chestionar. Redactat în formă finală, chestionarul a cuprins un număr de cinci itemi referitori la aspecte descriptive ale percepţiei şi reprezentării identitare în context multicultural care au vizat următoarele aspecte:

1.      Reprezentarea etniei;

2.      Stabilirea caracteristicilor propriei etnii prin raportare comparativă (pe bază de asemănări şi deosebiri) la populaţia majoritară;

3.      Menţionarea elementelor care conferă grupului etnic o identitate pozitivă;

4.      Menţionarea unui element care reprezintă polul negativ al identităţii etnice;

5.       Precizarea perspectivei viitoare asupra evoluţiei etniei pornind de la tipologia oferită de teoria celor cinci stadii.

 

Itemii 1,2 şi 4 au vizat răspunsuri deschise con-cretizate în caracteristici atribuite etniei de apartenenţă a subiecţilor.

Itemul 2 se concretizează în aplicarea grilei cate-goriale a lui Kelley care constă în a preciza într-un tabel comparativ trei asemănări şi trei deosebiri faţă de etnia majoritară.

Itemul 5 a solicitat un răspuns de tip alegere multiplă în cadrul căruia subiecţii trebuie să aleagă una din cele patru afirmaţii ce surprind fiecare câte o strategie identitară menţionată de teoria celor cinci stadii.

În ceea ce priveşte lotul investigat, s-au aplicat un număr de 199 de chestionare care au cuprins următoarele etnii: rroma: 28 subiecţi din localitatea Gulea judeţul Suceava; ucraineană: 78 subiecţi din localităţile Văşcăuţi, Muşeniţa, Siret şi Suceava; poloneză: 37 subiecţi din localităţile Poiana Micului şi Suceava; germană: 19 subiecţi din localitatea Cârlibaba; ruşi-lipoveni: 37 subiecţi din localităţile Muşeniţa, Mitocul Dragomirnei, Suceava. Vârsta subiecţilor a fost cuprinsă între 13 şi 18 ani. Întrucât eşantionul nu prezintă caracteristicile unui eşantion structurat se  face necesară precizarea că rezultatele investigaţiei nu pot avea un caracter predictiv sau reprezentativ pentru populaţia din care face parte eşantionul studiat.

 

Rezultatele investigaţiei

 

a. În ceea ce priveşte polul pozitiv al reprezentării identitare, autopercepţia aspectelor pozitive ale celor cinci etnii studiate se grupează diferenţiat în jurul următoarelor criterii:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fig. 2 Autopercepţia aspectelor identitare situate în zona polului Ego pozitiv

 

După cum se poate observa, valorile brute obţinu-te arată o diferenţiere la nivel procentual în ceea ce priveşte criteriile de autopercepţie pozitivă  pentru cele cinci etnii studiate.

Astfel, dacă pentru ucraineni, polonezi şi germani  valoarea identitară este dată pe ansamblu de aspecte culturale (la ucraineni: tradiţii 41%, cântece 10%, limba 8%; la polonezi: portul 21%, cântecele 20%, literatura 19%; la lipoveni: cântecele 30%, tradiţiile 21%, dansu-rile 21%), pentru germani primează criteriul care vizează respectarea regulilor grupului, fie ele religioase sau laice (credinţa 38%, tradiţii 17%, corectitudine şi punctualitate 16%), iar la etnia rroma imaginea pozitivă a grupului identitar se construieşte în jurul valorilor artistice şi meşteşugăreşti (buni muzicanţi 27%, buni fierari 20%) la care se adaugă atribute care vin să contracareze caracteristici heteroatribuite care vizează polul negativ şi care constituie premise ale marginalizării (harnicia 10%, civilizaţi 8%).

În ceea ce priveşte polul negativ al reprezentării identitare, rezultatele brute ale investigaţiei sugerează posibile asocieri comparative între etnii care se pot cristaliza în ulterioare ipoteze de lucru pentru viitoare investigaţii.

Astfel, caracteristica similară etniilor poloneză, ucraienană şi germană o constituie tendinţa de negare sau disimulare a polului ego negativ prin refuzul răspunsului (nu ştiu 76% la polonezi şi 31% la ucraineni şi 26% la germani, nici unul 17% la ucraineni). Specificul pronun-ţiei în limba română este considerat un aspect negativ al autopercepţiei de către ucraineni şi polonezi (accentul 9% la ucraineni şi 12%la polonezi). Tendinţa defensivă în ceea ce priveşte afirmarea socială şi afirmarea valorilor constituie o caracteristică specifică autoatribuită etniilor ucraineană, poloneză şi lipovenilor (lipsa curajului de afirmare  9% la ucraineni şi lipsa unui lider 3% la polo-nezi retragere 10% la lipoveni, renunţarea la valorile pro-prii 3% la polonezi şi pierderea tradiţiilor 5% la lipo-veni). Pentru etnia germană exacerbarea polului Ego po-zitiv este percepută ca defect şi considerată îngâmfare (47%). La acest aspect autoatribuit care determină o dis-tanţare socială a acestei etnii de orice alt grup social se adaugă seriozitatea (5%) şi zgârcenia (5%) autoatribuite.

În ceea ce priveşte etnia rromă, polul ego negativ al autopercepţiei identitare se structurează simplu prin menţionarea a patru atribute: lipsa educaţiei (68%), culoarea pielii (11%), sărăcia (11%) şi îndrăzneala percepută ca obrăznicie (tupeu 10%).

Frecvenţele răspunsurilor sunt prezentate procentual în imaginile următoare:

                                                               

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                                                              

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fig. 2 Autopercepţia aspectelor identitare situate în zona polului Ego negativ

 

b. În ceea ce priveşte cel de-al doilea obiectiv menţionat pentru prezentare, rezultatele pentru perspectiva viitoare sunt sintetizate în următoarea reprezentare grafică:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fig. 3 Reprezentarea traseului viitor din perspectiva teoriei celor cinci stadii

 

 

Răspunsurile oferite în cadrul acestui item al chestionarului sugerează existenţa unor diferenţe între etniile studiate, diferenţe ce s-ar putea constitui în ipoteze pentru o viitoare cercetare cu aplicarea unui aparat statistic aprofundat. La acest nivel de analiză se poate observa faptul că pentru etniile poloneză şi germană traseul evoluţiei viitoare se construieşte în jurul tendinţei de a-i construi individual o identitate socială pozitivă prin părăsirea grupului de apartenenţă (mobilitate ascendentă individuală 81% pentru polonezi şi 50% pentru germani), pentru germani perspectiva afirmării locale constituind o alternativă apropiată mobillităţii individuale (38%). În cadrul etniei ucrainene traseul evolutiv se orientează în special spre continuitatea prin afirmare locală (36%) şi competiţia intergrupuri (39%) concretizate în păstrarea graniţelor grupului şi afirmarea mai mult sau mai puţin concurenţială a calităţilor grupului pe plan local. În cadrul lipovenilor perspectiva viitoare se conturează pe liniile unei atitudini active, fie individuală (mobilitate ascendentă individuală 39%) fie colectivă (competiţie intergrupuri 39%). Pentru etnia rroma competiţia intergrupuri (43%) reprezintă o perspectivă viitoare propusă preponderent, urmată de continuitatea stagnantă (20%) şi mobilitate individuală ascendentă (20%).

 

Concluzii

 

Rezultatele acestei investigaţii ce are un caracter descriptiv constatativ pot constitui puncte de plecare pentru a stabili relaţii prezumtive ce se pot pune bazele unei cercetări mai aprofundate.

Scopul implicit al acestei cercetări a constat însă în a oferi cadrul general în care se poate construi o educaţie interculturală în contextul multicultural al Bucovinei.

Reprezentarea identitară a fiecărei etnii conturează un ansamblu de tendinţe şi aşteptări care, la un nivel subtil, pot influenţa succesul acţiunii educative.

Strategiile identitare ale etniilor sunt diferite, ceea ce impune adaptarea acţiunilor educative la specificul acestora.

De adecvarea actului educativ la configuraţia strategiilor identitare depinde eficienţa actului educativ care poate orienta procesul identitar fie spre integrare fie spre criză identitară şi alienare.

 

Este motivul pentru care cadrul descriptiv oferit de această cercetare poate constitui un material diagnostic necesar demersurilor locale de intervenţie educativă interculturală. 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:

 

 

Bourhis, R.Y.; Leyens, J.F. (1997), Stereotipuri, discriminare şi relaţii intergrupuri, Editura Polirom, Iaşi

 

Camilleri, C. (1990), Strategies identitaires, Paris, P.U.F.

 

Cucoş, C.(1996), Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi

 

Dasen, P., Perregaux, C., Rey, M.(1999), Educaţia interculturală- experienţe, politici, strategii, Editura Polirom, Iaşi

 

Deaux, K., (1993), Reconstructing Social Identity, în Personality and Social Psychology Bulletin, vol.19, nr.1

 

Tajfel, M., Turner, J.C., (1986), An Integrative Theory of Intergroup Conflict, în The Psychology of Intergroup Relations, Austin, W.G., Worchel, S.(editori), Motery, Brooks/Cole

 

Zavalloni, M.; Luis-Guerin, C., (1984), Identité sociale et conscience. Introduction à L’ego-écologie, Les Press de L ‘Universite de Montreal, Montreal